EST News - Jurnalism.

Sport

Ai noştri, ca brazii…

EST News

…cu mucii pe piept! Aşa suna o ironie, cam obraznică, pe care o foloseau copiii anilor ’80 atunci când echipa şcolii lor “reuşea” câte o înfrângere categorică în faţa unor adversari de la o altă şcoală, mai slab cotată la fotbal. Aşadar, “am înfrânt” şi cu Islanda (1-2), altădată (nu chiar de mult) ciuca bătăilor la scor de maidan, alături de San Marino şi Insulele Feroe.

Asta pentru că fotbalul de astăzi nu mai este (doar) despre “încrederea în sine”, vecină cu tupeul, pe care a încercat să o inducă selecţionerul Mirel Rădoi “băieţilor săi”. Aşa cum fotbalul de astăzi nu este (doar) despre tatuajele şi crestele de pupăză ale jucătorilor care au prins puţin “cheag”. Femeile, conturile bancare şi maşinile au acoperire în viaţa sportivă a vedetelor din campionatele Spaniei, Angliei sau Germaniei. Plus că acolo e şi mult marketing, fiecare vedetă fiind “vândută” publicului cu un anumit “ambalaj”.

La noi, în România, se imită mult Occidentul, inclusiv în fotbal, trecându-se deseori de limita ridicolului. Viaţa extrasportivă a jucătorilor atrage mai mult decât performanţele de pe teren, dar ne plângem că nu mai avem o “generaţie de aur”. Generaţie care, fie vorba-ntre noi, a reuşit mai puţin decât omologii bulgari, care în acelaşi an de graţie, 1994, au bifat o semifinală de Campionat Mondial. Noi doar un sfert de finală, cu Suedia, în care Prunea “a ieşit neinspirat din poartă”…

Cu noi nu ţine “soarta” niciodată, “cădem de pe un cal frumos”, “balonul e rotund”, “ceilalţi şi-au dorit mai mult victoria” şi alte şiruri de banalităţi pritocite în anii plânsului de propria milă. Suntem îngăduitori cu băutele de prin cluburi sau cu infidelităţile vedetelor noastre de ocazie, incapabile să nu se facă de râs la un meci de “lumea a treia” fotbalistică”, dar ne arătăm exigenţi cu Simona Halep.

Simonei nu-i iertăm nici măcar oboseala acumulată după un lung şir de victorii (cum s-a întâmplat recent la Paris), darămite o zi proastă. Nooo, ea dacă nu câştigă, “nu o interesează, s-a ajuns, e fiţoasă”! În schimb, loazele cu freze de pupăză care îmbracă tricouri purtate odată de Dobrin, Balaci, Cămătaru, Hagi sau Lăcătuş, sunt rapid scuzate atunci când adversari de “mâna a treia” le leagă limba de picioare în uralele tribunelor.

Nici echipa naţională de fotbal a României n-are cum fi altfel decât societatea actuală – o formă fără fond. Trist, dar adevărat – vom vedea jucând la Bucureşti, vara viitoare, la Campionatul European, Islanda sau Ungaria. Vom fi în tribune sau în faţa televizoarelor, alături de “băieţii” lui Mirel Rădoi.