EST News - Jurnalism.

Economie

Cartea s-a hotărât să moară în România. Iar guvernul a dat bani televiziunilor

Petre Barbu

Un exemplu de manevră mizerabilă a politicienilor noștri de mai bine de 30 de ani: băgăm bani în presă pentru că avem nevoie ca să apărem în fiecare zi la televizor, iar pe editori și librari îi lăsăm să se descurce, care supraviețuiește, bine, care moare, Dumnezeu cu mila!, cartea nu ne este de niciun folos, cu cât consumul de carte scade, cu atât sunt mai mari șanse să manipulăm cu succes, să dirijăm, să fraierim poporul îndobitocit, în tot timpul anului, nu numai în campaniile electorale!

Am calculat: cifra cumulată de afaceri a pieței editoriale din România, reprezentată de 68 de edituri importante, s-a ridicat la 85 de milioane de euro în 2019, în creștere cu 20,4% față de anul precedent, conform bilanțurilor financiare de la Ministerul Finanțelor Publice. Anul 2019 va rămâne o amintire plăcută în memoria industriei editoriale românești pentru că a fost cel mai bun de la criza economică din 2009. În plus, puține industrii se pot lăuda că au crescut într-un an cu două cifre procentuale.

Cu vânzări de 85 de milioane de euro, piața de carte din România se numără printre cele mai mici din Uniunea Europeană, sub Ungaria, Cehia și Polonia. Consumul de carte per capita ar fi de 4,2 euro pe an. (N-am scăzut numărul românilor plecați în străinătate, nici numărul analfabeților funcționali, ca să nu ne complicăm.) Așadar, în cel mai bun an de vânzări pentru industria cărții din ultimul deceniu, un român a cheltuit în medie 4,2 euro, adică vreo 20 de lei.

Mințile românilor nu stau la cărți, la lecturi (deși ar fi mult mai câștigați), ci la alte activități „intelectuale”. De exemplu, la televizor. Compania Pro TV SRL, care deține licențele televiziunilor din grupul Pro TV, a avut o cifră de afaceri de două ori mai mare decât piața editorială din România (68 de edituri monitorizate): 167,5 milioane de euro.

Mai mult, cele trei firme care dețin licențele televiziunilor Pro TV, Antena 1 și Kanal D au avut afaceri cumulate de 297 milioane de euro în 2019, de 3,5 ori mai mari decât biata piață editorială. Se poate spune că aceste comparații nu sunt valabile, pentru că este aiurea să comparăm merele (cărțile) cu perele (televiziunile). Românii n-au bani de cărți, dar au timp să se uite „gratis” la circul de pe micile ecrane.

Ne uităm cel mai mult la televizor dintre toate țările ex-comuniste

Se știe că televiziunea este la putere în România, consumul fiind cel mai mare din Europa Centrală și de Est, adică o medie de 6,3 ore pe zi, la nivel urban, populație de peste 18 ani, în anul 2019, conform raportului Media Fact Book (Initiative România), cu mult peste Ungaria (4,9 ore), Cehia (3,9 ore), Polonia (2,9 ore) sau Bulgaria (4,3 ore).

Cu siguranță, în perioada de izolare, consumul TV autohton a depășit media de 6,3 ore pe zi. Apoi, 65% din investițiile totale de publicitate din România se îndreaptă către piața TV. Este cel mai mare market share din țările Uniunii Europene, pentru că, în România, publicitatea TV vinde, cu alte cuvinte, românii pun botul la reclame (iertare pentru această expresie urâtă!).

Televiziunile au luat mai bine de jumătate din tot ajutorul dat de stat presei

Deși afacerile primelor trei companii de televiziune sunt de 3,5 ori mai mari față de afacerile cumulate ale celor mai importante 68 de edituri, Guvernul Orban le-a dat bani televiziunilor, prin pseudo-campania de informare publică „Poartă mască!”, în timp ce editorilor nu le-a dat niciun ban, nicio scutire de taxă în această criză generată de epidemia de COVID-19.

Anul 2020 pentru industria editorială, lovită de măsurile de izolare și distanțare, va fi unul horror, pentru că estimările se îndreaptă către o scădere de cel puțin 40%. (Pentru piața TV, scăderea este estimată la doar 10%, avantaj televiziune!). Asta în cazul în care nu va veni al doilea val de epidemie COVID-19.

Este exclus să asistăm la vreun ajutor guvernamental pentru editori și lanțurile de librării. Ministerul Culturii sau Ministerul Finanțelor nu va arunca și cu bani din elicopter peste piața editorială.

Judecata e cinică: antreprenorii din piața editorială se descurcă și singuri, așa cum s-au descurcat în ultimii 30 de ani, cultura scrisă în România nu este o prioritate națională, suntem români, suntem mândri că suntem români și fără cărți, avem alte priorități, cartea poate să moară.

Articol publicat în cotidianul „Libertatea”, duminică, 30 august 2020