EST News - Jurnalism.

AcumMontreal

Ce ar fi trebuit să învăţăm de pe urma coronavirusului

EST News

Şi n-am învăţat. Ba dimpotrivă, se pare că devenim mai răi unii cu alţii, pe zi ce trece. Acesta este, totuşi, un exerciţiu de gândire pozitivă, în pragul a ceea ce va urma (Dumnezeu mai ştie ce anume).

Dar să vedem cum a început totul: cu panică şi îmbulzeală la rafturile cu hârtie igienică şi dezinfectanţi. Apoi la rafturile cu ouă şi conserve.

Lecţia numărul unu ar fi trebuit să fie cumpătarea şi gândirea minim raţională – dacă iau mai mult decât îmi trebuie, altul nu mai are ce să ia şi generez o criză artificială. Aşa cum a şi fost, de altfel.

Lecţia numărul doi ar fi trebuit să fie respectul faţă de celălalt. În primă fază s-a manifestat instinctul de autocoservare, adică fuga din faţa unui duşman nevăzut şi necunoscut. Aşa am văzut bătrâni neputincioşi ucişi de frica noastră de moarte. CSHLD-urile din Québec, adică acele case de bătrâni uitate de noi toţi, cei în putere, sunt dovada lipsei acute de umanitate a omului modern. Morţi de inaniţie, dezhidratare şi/sau lăsaţi în propriile excremente pe motiv că “personalul este prost plătit şi nu vrea să rişte îmbolnăvirea”, bătrânii şi-au trăit ultimele zile într-o apocalipsă individuală, nu într-una universală. Şi asta într-una dintre “cele mai dezvoltate ţări” – Canada.

Până la distrugerea umanităţii de către forţe obscure, o vom distruge noi înşine, cu mânuţele noastre care butonează telefonul inteligent, mult mai inteligent decât poate spera majoritatea dintre noi să ajungă vreodată. Valurile de ură revărsate peste ceilalţi prin reţelele sociale au modificat fundamental lumea. Şi încă nu ne dăm seama de dimensiunea reală a fenomenului.

Înţelegerea, compasiunea, prietenia sinceră au rămas doar în cărţi, ca noţiuni lipsite de orice conţinut “practic”. Ce!?, înţelegerea frustrărilor altuia mă ajută să avansez în carieră? Prietenia sinceră mă fereşte de dezamăgiri crunte din partea celor care le-o acord? Sau compasiunea… la ce mai poate fi ea de folos în vremuri în care numai “învingătorii” sunt admiraţi?

Ei bine, aceasta ar fi fost “lecţia numărul trei” pe care ar fi trebuit să ne-o însuşim: nimic nu durează pe acest pământ, nici banii, nici “gloria” şi nici măcar pandemia… În schimb, răul făcut altuia, ca şi înfăptuirea binelui, indiferent sub ce formă, ne urmăresc până la sfârşit, până părăsim lumea materială. “Gândeşte-te doar dacă de fapta pe care o faci astăzi vei fi mândru peste 20 de ani!”, suna îndemnul unui înţelept indian, adresat unui grup de studenţi. Cu alte cuvinte, nu-ţi trebuie şcoli înalte ca să fii OM.