EST News - Jurnalism.

Din vremuri apuseÎn lume

Ce bani mai are de încasat România din contractele lui Ceauşescu

EST News

„Legenda urbană” spune că foşti ofiţeri ai Securităţii şi activişti de partid de rang înalt au negociat creanţele României în nume propriu, imediat după 1989. Adică au recuperat mulţi bani datoraţi de alte ţări statului român, în urma unor contracte economice, şi i-au virat în paradisuri fiscale pentru a li se pierde urma. Totuşi, ceva, ceva se pare că a mai rămas.

Ministerul Finanţelor a făcut public un raport privind creanţele României la data de 31 decembrie 2019, creanţe provenite din operaţiuni de export, cooperare economică internaţională şi alte acţiuni externe, derulate înainte de 1989. Este vorba despre o sumă ce depăşeşte 650 de milioane de dolari americani, fără a pune la socoteală datoria istorică a Cubei faţă de România şi alte creanţe, în diverse valute.

În ultimele şase luni ale anului trecut s-au recuperat doar 28,7 milioane de dolari americani, în contul creanţelor României. 417, 3 milioane de dolari, adică „grosul” datoriei, reprezintă creanţe reglementate prin semnarea unor acorduri guvernamentale, aflate „în diferite stadii de încasare”. Totuşi, lucrurile nu sunt chiar atât de simple deoarece banii trebuie recuperaţi de la state cu regimuri politice instabile sau autoritare: Mozambic, Guineea, Coreea de Nord, Congo (fostul Zair) sau Irak.

În ceea ce priveşte Libia, socotelile sunt cât se poate de complicate. Pe vremea răposatului dictator Muammar al-Gaddafi (ucis în 2011), oficialii de la Tripoli erau pe punctul de a nu mai recunoaşte datoria ţării lor faţă de România, ba chiar de a solicita alte plăţi din partea ţării noastre.

Pe de altă parte, tergiversările erau „specialitatea casei” la oamenii lui Gaddafi, care au profitat, cu siguranţă, şi de slaba prestaţie a negociatorilor români. „Singura propunere avansată de partea libiană, în urma insistenţelor părţii române, în luna martie 2010, prin intermediul Ambasadei României la Tripoli, a fost de reglementare a datoriei sale către România prin plata a 7 milioane dolari SUA, propunere respinsă (…) în contextul în care majoritatea ţărilor care şi-au încasat creanţele pe Libia au obţinut procente de recuperare superioare”, se arată în raportul întocmit de Guvernul României. Aşadar, libienii au propus guvernului Emil Boc, de la acea vreme, să-şi stingă datoria plătind doar şapte milioane de dolari dintr-un total de peste 45.

Interesant este şi ce se spune în privinţa datoriei pe care o are Coreea de Nord faţă de România, acolo unde Kim Jong-un „joacă” la alt nivel diplomatic. „Coreea de Nord se confruntă cu o profundă criză economică, în special în domeniul securității alimentare a populației, context în care beneficiază de asistență umanitară internațională. Având în vedere condițiile de pe plan local în prima parte a anului 2020, dialogul părții române cu autoritățile nord-coreene pe tema recuperării datoriei nord-coreene este practic imposibil de realizat”, se afirmă în documentul elaborat de Ministerul Finanţelor.

Prin urmare, această evidenţă a banilor pe care îi are România „de încasat” este mai mult o pată de culoare pe hârtiile funcţionarilor de la Bucureşti decât o sursă de venituri la bugetul statului. Oricum, raportul din care am spicuit câteva idei merită citit în integralitatea lui, fie şi pentru a vedea şubrezimea nepermisă a unui dispozitiv diplomatic, altădată redutabil.