EST News - Jurnalism.

Carți buneÎn lumeOameni cu stil

Cel mai important gânditor francez al momentului avertizează asupra spiritului de turmă

EST News

Bernard-Henri Lévy, care are un cuvânt greu de spus în lumea culturală francofonă, şi-a permis „luxul” de a face observaţii incomode şi de a pune câteva întrebări, la fel de incomode, în legătură cu pandemia de coronavirus. Statura sa intelectuală şi recunoaşterea de care se bucură l-au păzit, pentru moment, de un linşaj mediatic.

În cea mai recentă carte a sa, „Le virus qui rend fou” („Acest virus care te înnebuneşte”, într-o traducere aproximativă), Lévy aduce în discuţie „teroarea” insuflată lumii prin pandemia de coronavirus, cu ajutorul mainstream media. Ştirile de masă, care influenţează mulţi oameni obişnuiţi, au creat impresia, conform observaţiilor scriitorului francez, că „suntem în faţa unei pandemii fără precedent”. „Nu este adevărat. În 1969, dar şi în 1958, ca să nu mai amintim de gripa spaniolă, au existat pandemii şi virusuri mult mai agresive decât cel cu care ne confruntăm astăzi”, a spus Bernard-Henri Lévy, pentru CBC Radio Canada, într-un interviu despre cartea sa.

Scriitorul mărturiseşte că, la începutul pandemiei, a fost adeptul izolării populaţiei deoarece nu întrevedea o altă soluţie pentru prevenirea răspândirii coronavirusului. Totuşi, el susţine că nu a înţeles cum, odată cu această criză, televiziunile au făcut să dispară din actualitate subiecte extrem de importante pentru opinia publică. „Ca şi cum toruturile din Siria s-ar fi oprit, ca şi cum n-ar mai fi foamete în lume, ca şi cum Putin ar fi încetat agresiunea contra Ucrainei…”, aminteşte Bernard-Henri Lévy doar câteva dintre temele „suspendate” de către mass-media.

Pe de altă parte, marele gânditor aduce în discuţie infernul prin care au trecut oamenii în vârstă, pe durata izolării la domiciliu. „Le-am rezervat înmormântări de câine, în saci de plastic şi cu luarea unui „adio” pe WhatsApp (n.n. de către rudele care n-au avut voie să participe la funeralii)”, remarcă Bernard-Henri Lévy. El adaugă faptul că obiectivul de a salva cât mai multe vieţi cu putinţă este unul nobil, dar nu trebuie să uităm că numeroşi bătrâni au murit de singurătate şi tristeţe. În acest context, se impune precizarea că în provincia francofonă a Canadei, Quebec, foarte multe persoane în vârstă au murit din cauza lipsei de îngrijire – înfometate, deshidratate etc. –, în casele de bătrâni. Autorităţile provinciale au cerut intervenţia armatei canadiene care a organizat, într-o anumită măsură, lucrurile însă pierderile de vieţi omeneşti din cauza lipsei îngrijirilor minimale a revoltat opinia publică.

Bernard-Henri Lévy s-a arătat indignat şi din cauza „ideologilor care au profitat de situaţie pentru a ne livra tuturor mizerii”. „Nu mi-au plăcut discursurile celor care ne-au spus că n-au respirat niciodată atât de bine (n.n. în oraşele pustii)”, a spus Lévy, opinând că Parisul a semănat cu un imens cimitir în perioada izolării populaţiei. De altfel, şi în România, ca peste tot în lume, au ieşit în evidenţă tot felul de „ideologi” care au adoptat discursuri apocaliptice sau de-a dreptul jignitoare la adresa cetăţenilor. Unii dintre aceşti „ideologi” de serviciu ai pandemiei au fost cultivaţi de către televiziuni, iar credibilitatea lor în domeniile în care se consacraseră a scăzut semnificativ.

În fine, Bernard-Henri Lévy atrage atenţia asupra modului în care populaţiile statelor lumii au reacţionat în faţa acestui fenomen. „Cel mai izbitor este modul foarte ciudat în care am reacționat de această dată. Este epidemia fricii, nu numai de Covid-19, care a pogorât peste lume. Am văzut suflete împietrite, paralizate brusc. Am auzit gânditori, dintre cei care au traversat războaie, îmbrățișând retorica inamicului invizibil, pe a combatanților activi ori rezerviști angajați pe frontul unui război de sănătate publică”, conchide scriitorul francez.

Aşadar, „Levirus qui rend fou” este o carte asupra căreia merită să vă aruncaţi privirea. Reprezintă o schimbare de perspectivă, într-o societate care privilegiază alarmant unanimităţile şi „delictul de opinie”. Dacă o citiţi nu înseamnă că sunteţi „covido-sceptici”, dar vă feriţi de riscul de a deveni „covidopaţi”.