EST News - Jurnalism.

Carți bune

Interviul

Petre Barbu

Sunt eu, tata! Te-ai trezit? Cum te simți? Bine? Ți-am făcut un ceai de mușețel. E călduț, nu frige. Am pus niște miere, cum îl face mama, așa cum îți place. Bea, bea, Bogdane!… Parcă te-ai înviorat.

Hai, bărbate, ridică-te în fund și bea-ți ceaiul!… Bogdane, tu ești cam fierbinte. Ai febră? Hai să punem termometrul! Unde-i termometrul? Știi unde a pus mama termometrul? Nu știi… S-o întreb pe WhatsApp.

Mama muncește toată ziua. Eu trebuie să plec la un interviu. Uite că l-am găsit! Pune-l la subțioară, așa cum l-ai pus și aseară cu mama. E termometru digital. Pe vremea mea, când eram mic, aveam termometru cu mercur. Mercurul este un metal foarte periculos dacă intră în corpul omului. Îl omoară pe om. Înțelegi? Ăsta e termometru digital cu baterie. Eu i-am schimbat bateria…

Ia să vedem cât ai? Citește tu, că ești băiat mare, în clasa a treia, știi numerele! Citește pe ecran!… 37 cu 8. Bravo!  Îți confirm că ai 37 cu 8! Trebuie să jucăm numerele astea la Loto! Vezi, antibioticul și-a făcut efectul! Mama m-a pus să-ți dau antibiotic și eu ți l-am dat. Întinde-te în pat că ești cam tuflit.

Ți-a trecut febra și nu-ți mai curg mucii. Ești bine, bărbate. Eu trebuie să plec la un interviu, la o firmă mare. Este o multinațională. Dacă mă angajează, am să câștig mulți bani. E ultima mea șansă ca să-mi schimb viața, muncind într-o multinațională. Am experiență, am vechime, sunt puternic.

Și tu ești puternic, dar o să-ți vină mai târziu vremea ca să muncești. Trebuie să plec la interviu, în cinci minute, ai să rămâi singur, dar mă întorc… Ți-e greață? Nu poți să vorbești? Ridică un deget dacă ți-e greață. Ai ridicat două degete, ca la școală. Înseamnă că ai o greață moderată.

Nu mai sta cu fața băgată în pernă. Uită-te la mine și ascultă ce-ți spun: mama muncește toată ziua, dar mâine-dimineață mergem la doctor, am făcut programare. În cinci minute trebuia să plec la interviu. Nu pot să-l ratez. E șansa mea, Bogdane.

Cât pot să lipsesc? Două ore și jumătate. Hai, trei ore, dacă întârzie autobuzul. Uite, m-am încălțat, mi-am tras geaca, am aici cheile, trebuia să închid ușa. Să nu te sperii, băiete! Un băiat trebuie să fie curajos.

Să-ți mai spun ceva, Bogdane: toată viața mea m-am rupt în două, o bucată din mine am dăruit-o părinților mei, cu bolile lor, pentru că și ei mi-au dăruit cândva bucăți din sufletele lor, pentru bolile copilăriei mele, și o altă bucată am rupt-o pentru tine, fiule.

Părinții mei, adică bunicii tăi, pe care nu i-ai cunoscut, s-au prăpădit de o boală cruntă, nu-ți spun ce boală, dar eu am avut grijă de ei până au murit. M-am sacrificat și-o să mă sacrific pentru tine, pentru că asta ne-a dăruit Dumnezeu nouă, oamenilor: sacrificiul. Frumusețea vieții este sacrificiul. Nu iubirea, nu prietenia, nu! Sacrificiul!… Ah, Bogdane, ce faci? Ai vomat pe tine! Fuga la lighean să nu umpli patul cu vome!