EST News - Jurnalism.

Carți buneEconomie

Munca inutilă, „frecătorii de mentă” şi societatea actuală

EST News

Cazul unui contabil finlandez care a murit la birou, lucru descoperit de colegii săi abia după două zile, l-a inspirat pe universitarul britanic David Graeber, de la London School of Economics, să scrie şi să ţină prelegeri despre job-urile inutile care au năpădit societatea contemporană. Zilele trecute a murit şi David Graeber, la numai 59 de ani, dar lumea îşi va aminti cu siguranţă de el şi de munca lui.

Expresia „bullshit jobs” a fost adusă pe „scenă” de Graeber şi desemnează locurile de muncă unde oprirea activităţii celor care le ocupă ar trece neobservată. „Sunt job-uri atât de „importante” încât nimeni nu s-ar prinde dacă am înceta să le facem”, spunea universitarul britanic, care a fost asaltat de scrisori ale oamenilor cu slujbe fără sens – plimbători de hârtii, agitatori de birou care mai mult încurcă pe acolo pe unde trec sau recepţioneri care nu răspund la telefon. Toţi i-au descris experienţe de-a dreptul comice pe care le-au trăit, precum şi sentimentul profundei inutilităţi a activităţilor pe care le desfăşoară.

De aici, David Graeber a pus în dezbatere publică o temă interesantă, dar şi extrem de preocupantă: de ce principala noastră grijă este aceea de a crea cât mai multe slujbe, în loc să tăiem din orele de lucru şi să instituim un venit garantat? Un studiu realizat în Statele Unite, după ideile profesorului de la London School of Economics, a relevat faptul că peste 30% dintre americanii cu job-uri sunt absolut convinşi că munca lor nu are nicio utilitate.

Totuşi, de teamă să nu-şi piardă salariile, puţini funcţionari, manageri sau chiar avocaţi corporate ar recunoaşte public inutilitatea muncii lor. Şi asta mai ales în cadrul corporaţiilor, adevărate cuiburi de impostori şi „frecători de mentă”. Graeber a adăugat pe „lista bullshit jobs” şi slujbele aşa-zis ritualice, din industrii precum Relaţiile Publice (PR) sau Marketing-ul, domenii ce absorb anual milioane de persoane care nu contribuie cu nimic la bunul mers al societăţii.

Principalul pericol al extinderii acestei tendinţe este mutarea presiunii pe aceia care fac munci adevărate şi sunt prost plătiţi. De pildă, îngrijitorii persoanelor în vârstă sau profesorii şi învăţătorii. Desigur, David Graeber a ales să sublineze acest lucru prin situaţia unei cunoştinţe de-a sa, care a acceptat un post de secretară la o unitate din Afganistan a armatei americane. Femeii i s-au delegat atâtea sarcini până când a ajuns să scrie strategia retragerii unor trupe de pe front.

Trebuie precizat că David Graeber nu a fost ferit de controverse, ba chiar a fost considerat un veritabil anarhist şi un promotor al unui stângism iraţional – Occupy Wall Street şi „Noi suntem cei 99 la sută”. În orice caz, volumul care l-a făcut celebru, „Bullshit Jobs: A Theory”, reprezintă o bună platformă pentru dezbaterea unei situaţii cât se poate de reale – oamenii se blochează adesea făcând treabă lipsită de sens. Cauza decesului antropologului american nu este încă ştiută, dar dispariţia sa fizică nu va şterge de pe agenda publică produsul anilor de reflecţie asupra „noii economii”.