EST News - Jurnalism.

Carți bune

„Omul-dumnezeu”. Un rezumat al unei scurte istorii a viitorului

EST News

Am putea trăi într-o lume în care avansul tehnologic îl anulează pe om, după ce omul se va fi amăgit cu ideea că ar putea deveni Însuşi Dumnezeu. Dintr-o anume perspectivă, acesta ar fi scenariul propus de universitarul israelian Yuval Noah Harari în lucrarea sa „Homo deus – Scurtă istorie a viitorului”, scrisă în 2016.

Trecând în revistă majoritatea iluziilor umanităţii, din cele mai vechi timpuri până astăzi, Harari omite, totuşi, să dea credit instinctelor speciei noastre, de la cel de autoconservare şi până la cel moral. „Universul este un proces orb şi fără scop, plin de zgomot şi de furie (…) În cursul şederii noastre infinitezimal de scurte pe planeta noastră minusculă, ne agităm şi ne foim încoace şi încolo, după care nimeni nu mai aude nimic despre noi (…) Lumea modernă nu crede în scop, ci doar în cauză (…) Putem face orice poftim – cu condiţia să găsim o cale”, este una dintre ipotezele lansate de apreciatul publicist şi profesor (pagina 180 din traducerea în română a lucrării menţionate – Editura Polirom, 2018).

Harari nu insistă, aşadar, asupra sensului lumii şi al existenţei, ci privilegiază o abordare pragmatică, în ton cu filosofia stângistă a majorităţii universităţilor occidentale. „Modernitatea a răsturnat lumea cu susul în jos. A convins colectivităţile umane că echilibrul este mult mai înspăimântător decât haosul şi, cum avariţia alimentează creşterea economică, ea este o forţă a binelui”, arată, printre altele, profesorul israelian.

Un adept al vechilor principii ale civilizaţiei occidentale i-ar răspunde profesorului Harari, la pledoaria sa revoluţionară, că sensul existenţei porneşte din lupta cu tine însuţi pentru controlarea animalităţii. Rezumându-te la motorul cu abur şi apoi la nanotehnologie, ca vectori ai dezvoltării umane, transformi nişte simple unelte în „Dumnezeu Însuşi”. Acelaşi „conservator” ar adăuga că la atingerea sensului ultim nu ajungi cu trenul sau cu naveta spaţială, ci cu un simplu covrig dăruit din inimă. Cu un simplu covrig ieşi din starea de maimuţă fără coadă.

Altfel, câteva idei expuse în „Homo deus” sunt de-a dreptul premonitorii (cartea e scrisă în 2016) în ceea ce priveşte posibila pierdere a controlului asupra lucrurilor de către homo sapiens, în favoarea inteligenţei artificiale. Iată un exemplu: „Cum ştie Serviciul Naţional de Sănătate din Marea Britanie că a izbucnit o epidemie de gripă la Londra? Analizând rapoartele a mii de doctori, din sute de clinici (…) Google le-ar putea face în câteva minute. Nu trebuie decât să monitorizeze cuvintele pe care le tastează londonezii în e-mailurile lor şi în motorul de căutare Google şi să le raporteze la o bază de date cu simptome. Să presupunem că într-o zi obişnuită cuvintele „durere de cap”, „febră”, „greaţă” şi „strănut” apar de 100.000 de ori. Dacă astăzi algoritmul Google observă că apar de 300.000 de ori, bingo! Avem o epidemie de gripă”.

Yuval Noah Harari vorbeşte în cartea sa, devenită foarte populară în scurt timp, şi despre apariţia unei noi religii – dataismul –, pornită ca o teorie ştiinţifică neutră. Valoarea supremă a acestei noi „religii” este fluxul de informaţii. Potrivit dataismului, experienţele umane nu contează, iar omul nu este culmea creaţiei, ci o simplă unealtă pentru crearea unui sistem cosmic de procesare a datelor. Cu alte cuvinte, fiinţa umană ar reprezenta o sumă de algoritmi depăşiţi, „o tehnologie învechită”. Discuţia despre anularea omului contemporan e amplă şi trebuie purată pe mai multe teme conexe, în viziunea autorului. El atrage atenţia însă asupra superficialităţii semenilor noştri în chestiuni care ar putea schimba dramatic viitorul umanităţii. Ceea ce este esenţial de reţinut!

Finalul cărţii ilustrează perfect ideea de forţă a lui Harari: „Homo deus” merge voios spre autodistrugere, fără măcar să-şi dea seama că e ceva în neregulă. „În trecut, cenzura funcţiona prin blocarea fluxului de informaţii. În secolul XXI, cenzura funcţionează prin bombardarea oamenilor cu informaţii irelevante. Efectiv nu ştim la ce să fim atenţi”, observă Noah Harari, adăugând că, astăzi, să ai putere înseamnă să ştii să ignori.

Referitor la biografia profesorului israelian, de reţinut sunt câteva aspecte: din anul 2005 a fost numit cadru universitar la facultatea de istorie a Universității din Ierusalim, iar până în 2011 a fost coordonatorul programului de istorie universală la Universitatea Ebraică, de aici prinzând contur cele două cărți care i-au adus notorietatea peste hotare – „Sapiens – Scurtă istorie a omenirii” și „Homo Deus – Scurtă istorie a viitorului”.