EST News - Jurnalism.

Editorial

Sufletul înotătorului

Petre Barbu

Numai două persoane sunt în bazin. O plăcere! (Un chin.) Cobor pe scară, ocup culoarul, sunt singur. (Nu ești singur.) Apa curată, revigorantă. (Pute.) Înot bras. Respir greu. Trebuie să renunț la țigări. (Ai îmbătrânit.)

Înot pe spate, am probleme cu direcția, nu-mi sincronizez brațele. (Te-ai ramolit.) Am făcut 15 ture, asta înseamnă 15 x 25 de metri… (Nici nu mai știi să socotești!) La tura 17 simt o durere ascuțită în genunchiul stâng. (N-ai stofă de campion.) La tura 18, zăresc la capătul bazinului două siluete zvelte, care își fac mișcările de încălzire. (Superbe!) La tura 19, constat că siluetele înoată pe culoarul vecin. (Crawl admirabil.) Sunt depășit cu două ture, senzație de stat pe loc comparativ cu ele. (Nu te descuraja, dă din brațe!) La tura 25, siluetele au ieșit din bazin. (Du-te și roagă-le să te învețe mișcările corecte!) Picioare superbe. (Du-te, fraiere!)

La tura 28, zăresc o aripă de pește pe culoarul vecin. (Ieși cât poți de repede!) Bag capul la fund și recunosc un pește mare. (Un rechin.) Număr șapte branhii. (Sunt cinci. Rechinul are cinci! Fugi!) Înot pe sub apă spre scară. În fața mea apare o altă coadă de pește! (Stai calm!) Scot capul la suprafață și descopăr o femeie cu fața încrețită și smocuri de păr pe creștet. (E bătrână, dar e sirenă.) Sirena îmi spune: „Trebuie să-ți recuperezi comoara!” Răcnesc la ea: „E un rechin în bazin!” (Ascult-o!) „Ești chioară? Uite rechinul! Sună la 112!” – îi arăt aripa viguroasă care se foiește în apă. (Ascultă ce îți propune!)

„Marele Alb nu te lasă să-ți amintești. Eu am să-i abat atenția și tu o să recuperezi comoara.” (Bun planul, urmează-l!) Sirena mă prinde de mână și mă duce undeva pe fundul bazinului, la un fel de scurgere cu un capac galben. Mă lasă acolo și înoată ca să-i abată atenția rechinului. (Se sacrifică pentru tine.) Scot capacul, bag mâna și apuc o cutie metalică. (Parcă-i o cutie de table. Știi să joci table?) Înot cât pot de repede, ies, mă usuc, îmi fac bagajul… (Ascunde cutia în geantă, idiotule!) și-l avertizez pe managerul bazinului că în apă se află un rechin din specia Marele Alb, care va devora o sirenă bătrână, sună la 112!

Ajung acasă și deschid caseta. Ce-i asta? (O radiografie.) A cui? (A ta. Citește pe plicul radiografiei.) Numele meu! E din august 1987! (E radiografia genunchiului tău.) Cu ce ocazie? (E datoria mea de suflet să-ți amintesc.) Anul 1987… Avem 14 ani. (Într-o zi din acea vară, jucai fotbal cu băieții din cartier. Ai primit o lovitură în genunchi, ți s-a umflat ca un pepene, mama te-a dus la doctor, dar nu te-a băgat în ghips, ai stat cu gheață, ai suferit multe zile…)

Trupul meu păstrează fără să știu toate amintirile. (Nu trupul, scumpule, sufletul ține minte!) Îmi frec genunchiul, durerea s-a mai estompat. (Programează-te la un consult!) Crezi că voi avea nevoie de operație la genunchi? (Medicul va decide.) Suflete, pregătește-mă pentru orice, dar amintește-mi tot ce-a pătimit trupul meu!