„Oraşul tuturor românilor”, indiferent de zona de origine, avea un farmec aparte până când buldozerele „sistematizării” comuniste au ras case şi grădini de patrimoniu. Numele mari ale culturii române s-au desfătat cu vinuri bune şi muzici săltăreţe prin cârciumioarele Bucureştilor, pline odinioară de tot felul de oameni şi destine.

Vă e dor să vă aşezaţi la o masă într-o cafenea şi să priviţi pe geam cum plouă afară, sorbind dintr-o ceaşcă? Eventual cu un croissant alături… Şi nouă! Ne-am săturat să simţim mirosul cafelei doar în propriile case sau, cel mult, în holul blocului.

În cea mai aglomerată urbe francofonă din lume, după Paris, oricine poate privi în jos, de pe scara istoriei, până spre creştetul Evului Mediu, simţind totodată mirosul inconfundabil de fast-food american.

Cînd sînteţi sufocaţi de treburile de la birou, cînd aerul condiţionat nu mai funcţionează, iar partenerul de viaţă nu se mai hotărăşte odată ce pachet turistic să cumpere, ei bine, gîndiţi-vă că în anumite colţuri ale Pămîntului acestuia foutu, cum zice franţuzul, sînt oameni pentru care ziua de mîine este un concept abstract.