Bernard-Henri Lévy, care are un cuvânt greu de spus în lumea culturală francofonă, şi-a permis „luxul” de a face observaţii incomode şi de a pune câteva întrebări, la fel de incomode, în legătură cu pandemia de coronavirus. Statura sa intelectuală şi recunoaşterea de care se bucură l-au păzit, pentru moment, de un linşaj mediatic.

„Nu judeca, nu judeca pe nimeni, niciodată nu judeca! Nu-ți dai tu seama cât de gravă este călcarea acestei porunci înaintea lui Dumnezeu, nu-ți poți da seama!”, le spunea apropiaţilor săi Părintele Sofian Boghiu (1912-2002), cel care a rămas în amintirea multor oameni drept o dovadă a biruinței binelui asupra răului.

În vârtejul „corectitudinii politice” care, mai nou, dărâmă statui, interzice filme şi sparge vitrinele magazinelor a intrat şi celebrul actor de western, John Wayne. Aceasta cu toate că au trecut mai bine de patru decenii de la moartea sa, iar cinematografia americană este indisolubil legată de imaginea lui „The Duke”, cum îi spuneau admiratorii.

Nepotul Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii, Harry, ar putea face o carieră profitabilă peste Atlantic ţinând discursuri. Duce de Sussex și al șaselea în linia de succesiune la tronul Regatului Unit, Prințul Harry a semnat un contract cu agenţia care îi reprezintă pe soţii Obama şi Clinton.

Vă oferim spicuiri dintr-un dialog pe care l-am purtat cu omul de cultură Andrei Pleşu, în urmă cu mai bine de un deceniu. Dialogul integral a fost publicat atât în volumul „În căutarea României pierdute” (George Rădulescu), cât şi în cartea „Din vorbă-n vorbă” a lui Andrei Pleşu.

A fost ca ieri ultima întâlnire la Montreal cu genialul Ioan Gyuri Pascu. Se întâmpla în martie 2016 şi nimic nu anunţa că va mai rămâne cu noi aici, pe pământ, doar încă şase luni.

Într-o ţară normală, unde consumul de carte, săpun şi pastă de dinţi ar genera afaceri prospere, Radu Paraschivescu n-ar mai avea nevoie de nicio prezentare. Aşadar, s-a născut la 14 august 1960, la Bucureşti. A absolvit Facultatea de Limbi Străine, Secţia engleză-franceză (1984). A fost profesor de limba engleză, bibliotecar şi redactor de carte. A scris şi a tradus zeci de cărţi, lucrând ca senior editor la Editura Humanitas. Este autorul volumului „Ghidului nesimţitului”, publicat în peste 60.000 de exemplare. Probabil că sunteţi la curent cu deformările pe care le suferă limba română în diaspora. Ce i-ar putea determina pe conaţionalii noştri să-şi înveţe copiii limba maternă aşa cum trebuie?

Ne întoarcem în timp cu opt ani pentru a privi o fotografie a momentului politic. Românii protestau în stradă împotriva regimului instituit de Traian Băsescu. Guvernul Boc, obedient faţă de fostul preşedinte, era înlocuit cu unul nou, condus de Mihai Răzvan Ungureanu. Acesta din urmă, retras între timp din viaţa publică, deţinea funcţia de director al Serviciului de Informaţii Externe (SIE) la momentul desemnării ca premier. Cabinetul Ungureanu n-a rezistat decât trei luni la Palatul Victoria fiind doborât prin moţiune de cenzură de către PNL şi PSD. A urmat „epoca Ponta”, episodul „Colectiv”, teleormanizarea administraţiei operată de Liviu Dragnea şi marea lehamite a românilor faţă de politică. Dar să vedem ce avea de spus, la începutul lui 2012, încă activul Neagu Djuvara, observator atent al vieţii politice româneşti. Între timp ne-a părăsit şi el…

Sâmbătă, 18 decembrie 2010, la ora 12.00, am lansat cartea „Un secol cu Neagu Djuvara”. Evenimentul s-a desfăşurat la Librăria „Adevărul” de pe Strada Doamnei din Bucureşti (zona Piaţa Universităţii), în prezenţa a sute de cititori, a Profesorului Djuvara şi a istoricului Mihai Răzvan Ungureanu.