Nu sunt deloc puţini, încă, aceia care-şi amintesc de săptămânile de vară petrecute pe litoralul Mării Negre, înainte de 1989. Variantele de consumare a timpului liber erau semnificativ mai reduse la acea vreme, dar „oamenii muncii” trăiau parcă mai intens perioada estivală.

Un belgian de 65 de ani este exasperat de aproape un deceniu de un necunoscut care plasează comenzi de pizza la adresa acestuia, fără a i se putea da de urmă, scrie „The Brussels Times”.

Pentru că moșu` meu era lung și slab, pasul meu trebuia să fie de două ori mai des când mergeam cu el de mână. În acea duminică, după ce ne-am închinat la toate icoanele din biserică, moșu` zice : «Azi o să facem un ocol până să ajungem acasă, da’ să nu mă spui lu’ bunică-ta că ne tunde pe amândoi.»

Trântești ușa microbuzului. Ai întârziat. Îl suni:

Îmi vine să alerg după taxiul care m-a adus în fața blocului și să-l rog pe Sorin să doarmă cu mine. Dar el are familie, are unde să doarmă. Și eu am unde să dorm. Toată seara am băut cu Sorin și cu alții. Am băut ca să-mi înec frica.

„Conspiraţioniştii” fac un rău mai mare în spaţiul public decât „guvernele malefice din umbră” pe care le acuză de criza pe care o traversăm. Aceştia aruncă în derizoriu orice întrebare legitimă a omului obişnuit să gândească.

Oraşul Sherbrooke a fost, în toiul pandemiei, scena unui incident desprins din filmele apocalitice de categoria a doua. Protagoniştii: un cetăţean care-şi aştepta partenera să iasă de la cumpărături dintr-un magazin Walmart şi un agent de pază zelos şi cu posibile probleme psihice.

Unii angajaţi ai magazinelor montrealeze considerate esenţiale pentru populaţie au abandonat orice respect faţă de clienţi.

Frunze galbene, ruginii şi roşii, catedrale de piatră, parcuri generoase şi ploi mărunte. Asta îţi oferă acum cel mai mare oraş francofon din lume, după Paris.